Conservarea vietii salbatice

Populatiile de animale salbatice din Muntii Fagaras, au suferit foarte tare din cauza braconajului si a vanatoarei excesive, din timpul ultimilor douazeci de ani. Cu toate ca, efective odata mari de caprioara sau cerb populau culmile si padurile, astazi doar cateva mai pot fi zarite. Cifrele oficiale sunt de obicei supraestimate sau exagerate intentionat pentru a obtine cote de vanatoare mai mari.

In cadrul proiectul CARPATHIA, am infiintat o asociatie proprie de vanatoare cu scopul de a cumpara drepturile de vanatoare din zona proiectului, prin licitatie, si, prin urmare, pentru a proteja pe deplin fauna salbatica. De la sfarsitul anului 2011, in cadrul proiectulului se fac evaluari sistematice in zona nr. 21 „Izvoarele Dimbovitei” si s-au luat masuri anti-braconaj intensive si s-au instalat sisteme de monitorizare moderne. In prezent, se incearca obtinerea administrarii unor domenii suplimentare de vanatoare, cu scopul de a crea o zona de libera de vanatoare de peste 50.000 de hectare.

 

Monitorizarea vietii salbatice

Evaluarile repetate ale populatiei faunei salbatice si identificarea speciilor sunt vitale pentru a determina daca o populatie este in crestere, scadere, sau stabila, mai ales in cazul in care se doreste stabilirea unor cote de vanatoare, care sa nu afecteze fauna. Cu toate acestea, obtinerea unor estimari corecte ale populatiilor, atat de ungulate cat si de carnivore, este extrem de dificila, pentru ca cele mai multe dintre speciile forestiere sunt evazive sau rare.

In timp ce multe tehnici frecvent utilizate se bazeaza pe captarea, marcarea, sau montarea unui transmitator la un animal (de exemplu radio telemetrie prin intermediul unui guler, tag-uri, insertii), filozofia Fundatiei Conservation CARPATHIA este de a folosi doar metode neinvazive, fara perturbarea comportamentului normal, ecologiei sau fiziologiei animalului.

Practic lucram cu trei categorii de metode de teren: urmarirea faunei salbatice, colectarea probelor genetice si filmarea cu camera de la distanta.

Observarea si urmarirea animalelor salbatice

Interpretarea dovezilor indirecte (materii organice si alte semne) lasate in urma de catre animalele salbatice continua sa fie o abilitate valoroasa in domeniul cercetarii si managementului faunei salbatice. In afara de identificarea speciilor, urmele pot fi folosite pentru a ajuta la determinarea ariei de raspandire, utilizarii habitatului si a numarului de animale intr-un grup. Excrementele, in plus, arata dieta si obiceiurile alimentare si o investigatie amanuntita a carcaselor permite de multe ori determinarea pradatorilor.

Rangerii noastrii au in dotare un GPS care permite introducerea de date rapid, asa ca am inregistrat continuu semnele faunei salbatice. Monitorizam capra neagra la fata locului bazandu-ne de asemenea pe observatiile directe asupra unui transeu de-a lungul zonelor alpine, cercetat de mai multe ori pe an. Pentru urmarirea lupilor si rasilor din zona noastra, ne bazam pe zapada pentru o estimare cat mai relevanta. Folosind toate aceste metode, in ierni bune vom obtine o buna imagine de ansamblu a numarului de lupi si haiticuri care sunt in trecere in zona noastra si a numarului de familii de ras.

Monitorizare genetica

In ultimii ani, prelevarea probelor non-invazive a ADN-ului a permis studii genetice a animalelor libere fara a le prinde sau a le deranja. In afara de identificarea individuala, a liniei genetice si identificarea sexului, genotiparea prin micro-satelit ofera estimari ale recensamantului si dimensiunea efectiva a populatiei, bazate pe metode traditionale ‚captura-mark-recapture’. Ipoteza de baza este ca proportia exemplarelor selectate, care sunt ‚recapturate’ este egala cu proportia din intreaga populatie. Aici, fiecare amprenta genetica este tratata ca un ‚semn’ si un ‚recapturat’ se inregistreaza de fiecare data cand un genotip identic este gasit. Aceasta metoda asigura cea mai buna si mai robusta estimare statistica de marime a populatiei. Am folosit aceasta tehnica in timpul unui studiu pilot pentru ursi, cerb, si lupi in fondul de vanatoare al FCC-ului „Izvoarele Dimbovitei”.

Camere cu senzor de miscare

Bazandu-ne pe abilitatile de vanatoare cu capcane traditionale si cunostintele utilizate pentru a capta un animal, acum putem folosi tehnologia moderna pentru a detecta si de a studia fauna salbatica fara a interactiona direct sau afecta animalele. Camerele cu senzor sunt concepute pentru a captura imagini sau inregistrari video cu animalele salbatice care utilizeaza traseele de deplasare cunoscute de specialisti. De asemenea, mirosul de mancare sau alte momeli plasate strategic pot fi folosite pentru a atrage animalele in locurile unde sunt amplasate camerele.

Phone:
Fax: